Subfinanțarea constantă a educației din România a condus la un sistem de învățământ din ce în ce mai greu accesibil pe componenta sa terțiară din cauza costurilor mari pe care le implică pentru studenți, cu toate că, Legea nr. 1/2011 a educației naționale prevede o alocare anuală a unui procent de 6% din PIB. Contrar acestei prevederi, în ultimii 9 ani, nu s-a reușit respectarea acestui procent nici măcar o dată. Mai mult decât atât, în ultimii 4 ani, acesta a scăzut chiar la valori de sub jumătate din asumarea făcută prin însăși legea organică ce guvernează domeniul educațional, absolut toate guvernele învestite de la intrarea în vigoare a acesteia alegând să proroge anual termenul de aplicare al articolului 8 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale.
Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) a realizat o analiză detaliată a taxelor percepute studenților de către cele 54 de universități de stat din România, pentru a evidenția efectele negative, care nu încetează să se observe atât pe termen lung, cât și în viața de zi cu zi a studenților care sunt nevoiți, paradoxal, să achite taxe din ce în ce mai mari într-un sistem de învățâmânt de stat garantat a fi gratuit.
Supraviețuirea financiară a instituțiilor de învățământ superior de stat devine astfel din ce în ce mai dificilă și determină ca, într-un context în care banii alocați de la bugetul de stat sunt tot mai puțini, beneficiarii direcți ai actului educațional să fie cei mai afectați de aceste măsuri. Aceștia sunt, practic, obligați să achite taxe nejustificate, uneori la limita legii, iar alte ori, care exced prevederile legale, contrar actelor normative în vigoare. Pe termen lung, aceste măsuri ne clasează anual la finalul clasamentelor europene care privesc procentul de persoane cu vârsta cuprinsă între 25-34 ani absolvente de studii superioare.
Studiul ANOSR a vizat 45 de indicatori și a fost realizat urmare a colectării datelor de pe site-urile instituțiilor de învățământ superior, a informațiilor obținute de la universități prin solicitări în baza legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informații publice, precum și a interpretării acestora prin metode analitice și comparative.
Prin acest demers dorim să atragem atenția opiniei publice și a decidenților din domeniul educațional asupra frecventelor derapaje ale universităților de la prevederile actelor normative, asupra taxelor nejustificate și adesea exorbitante în raport cu munca și efortul depus aferente operațiunilor și procedurilor pentru care sunt percepute, asupra depășirii granițelor autonomiei universitare și abaterilor de la lege, precum și a efectelor negative pe care subfinanțarea sistemului educațional o are asupra studenților.
Fie că vorbim de taxe pentru înscriere la concursurile de admitere, pentru confirmare și înmatriculare, taxe pentru echivalarea și recunoașterea studiilor, susținerea de examene de mărire a notelor, transferuri sau diverse alte taxe administrative, fie că vorbim de diverse servicii pe care universitățile le oferă studenților, de foarte multe ori, valoarea acestora nu este justificată de costurile asociate sau operațiunile efectuate și sunt folosite ca instrumente prin care universitățile doar doresc să obțină bani de la studenți pentru a susține activitățile curente.
Referitor la taxele de înscriere la concursurile de admitere, constatăm că începutul de an universitar reprezintă pentru multe instituții de învătământ superior de stat un prilej de a utiliza toate pârghiile și instrumentele pentru a obține venituri, adesea prin perceperea de taxe nejustificate și lipsite de fundamentare, de la candidații la concursuri, obligându-i pe aceștia să achite, într-un sistem de învățământ declarat gratuit, taxe în cuantumuri stabilite supradimensionat comparativ cu costurile reale de organizare ale procesului de admitere.
Chiar dacă majoritatea universităților percep taxe de peste 100 de lei pentru înscrierea la concursurile de admitere, acestea sunt suplimentate în unele cazuri și de taxe distincte de procesare, analizare, evaluare a dosarelor de admitere, ajungându-se și la costuri pentru înscrierea la admitere de până la 1300 lei, în cazuri izolate, percepându-se taxe chiar și pentru analizarea contestațiilor, în urma depunerii acestora.
Valoarea taxelor percepute diferă foarte mult de la o universitate la alta, precum și în cadrul aceleiași universități, fiind mai degrabă influențate de imaginea pe care o are universitatea și cererea care există pentru programul de studii respectiv, neavând o justificare reală a costurilor pe care le presupun organizarea și desfășurarea activităților care se taxează.
S-au identificat, astfel, taxe pentru înscrierea la concursurile de admitere pentru ciclul de studii licență, la nivel național, cuprinse între 50-380 lei pentru cetățenii români și cei aparținând statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, iar pentru cetățenii din țări terțe UE, între 150 lei – 950 euro.
Deși universitățile din sistemul de învățământ de stat se declară deschise către procesul de internaționalizare, mai mult de 48% dintre ele (26 de universități) nu au afișate informații publice referitoare la taxele percepute pentru înscrierea și desfășurarea colocviilor de admitere la studii de licență ale studenților provenind din țări terțe UE.
Pentru înscrierea la concursurile de admitere pentru ciclul de studii masterat, la nivel național, cuantumurile taxelor percepute sunt cuprinse între 50-350 lei pentru cetățenii români și cei aparținând statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, iar pentru cetățenii din țări terțe UE, între 150 lei – 950 euro.
Înscrierea la concursurile de admitere pentru ciclul de studii de doctorat, este taxată cu sume cuprinse între 70-950 lei pentru cetățenii români și cei aparținând statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, iar pentru cetățenii din țări terțe UE, între 50-970 euro, cărora li se adaugă diverse taxe pentru susținerea de teste de competență lingvistică.
În acest sens, în contextul în care Ministerul Educației și Cercetării a lansat în consultare publică proiectul Ordinului privind modificarea și completarea anexei la ordinul nr. 6.102/2016 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind organizarea admiterii în ciclurile de studii universitare de licență, de master şi de doctorat, ANOSR a transmis o serie de amendamente care vizează reglementarea nivelului taxelor perceput de către Senatele universitare, în sensul menținerii acestora la cuantumuri care să reflecte costurile reale, fundamentate și decente, care să permită tuturor tinerilor care își doresc să urmeze studii superioare un acces echitabil la educație.
În ceea ce privește taxele pentru acte care atestă calitatea de student, constatăm că o parte dintre instituțiile de învățământ superior de stat, sub umbrela autonomiei universitare, percep taxe în cuantumuri nejustificate pentru eliberarea duplicatelor acestor tipuri de documente. Studenții plătesc pentru eliberarea duplicatelor carnetelor de student sume cuprinse între 8-150 lei, deși un astfel de tipizat, la preț de achiziție, nu depășește 1,80 lei cu TVA inclus, universitățile supra-estimând excesiv costurile reale de achiziție.
Aceeași situație este regăsită și în cazul eliberării duplicatelor legitimațiilor de student pentru reducere/ gratuitate la transport, unde 32 de universități (59,26%) percep astfel de taxe, iar cuantumul acestora variază între 8-150 lei, însemnând taxe de până la 300 de ori mai mari decât prețul de achiziție, care nu depășește 0,50 lei, cu TVA inclus, aspect care relevă fără echivoc faptul că autonomia universitară a fost înțeleasă și interpretată într-o manieră profund eronată.
În 18 universități (33,34%), se percep taxe care exced cadrul legal pentru eliberarea situațiilor școlare/ foilor matricole, cuprinse între 15-200 lei deși acestea sunt garantate a fi eliberate gratuit conform legii, în timp ce 2 universități percep taxe pentru eliberarea de adeverințe, cuantumul acestora fiind cuprins între 10-100 lei funcție de destinația documentului (uz personal, profesional etc.).
Deși în Statutul Studentului este prevăzut că studenții beneficiază de gratuitate inclusiv la accesul la bibliotecă, studenții a 10 universități plătesc pentru obținerea unor astfel de documente (permise, carduri, legitimații), iar Bibliotecile universitare percep taxe atât pentru emiterea permiselor/ cardurilor de acces, cât și pentru vizarea lor anuală, acestea variind între un minim de 3 lei și un maxim de 60 lei. În ceea ce privește emiterea duplicatelor legitimațiilor de acces la biblioteci, în 23 de universități (40,74%) studenții sunt nevoiți să achite taxe cuprinse între 5-150 lei.
Cu toate că nu există niciun temei legal în baza căruia universitățile pot percepe taxe suplimentare de tip „garanție”, „fond de rulment” sau denumite în orice altă formă care să mascheze faptul că exprimă același sens, în urma analizării regulamentelor de cazare sau ale căminelor din universitățile de stat, precum și a contractelor de cazare, acolo unde acestea erau disponibile public, se observă că încă există instituții care percep astfel de taxe, de obicei, cu ocazia achitării regiei pentru prima lună de cazare. O altă categorie de taxe percepute nejustificat este cea a taxelor suplimentare pentru utilități și servicii, deși universitățile încasează subvenții pentru astfel de costuri. Astfel, universitățile percep taxe pentru servicii de tip internet/ tv/ telefonie/ curent electric/ furnizare agent termic/ utilizare aparate electrice și chiar și pentru servicii de pază.
Deși universitățile nu sunt abilitate și nici nu au competența să perceapă amenzi, există instituții care exced cadrul legal și percep, în diferite situații astfel de sancțiuni pecuniare. Mai mult decât atât, prestarea unei activități în folosul comunității poate fi dispusă doar de către instanță și se stabilește numai prin lege, iar confiscarea bunurilor studenților de către personalul administrativ excede, de asemenea, cadrul legal; cu toate acestea, 7 universități aplică inclusiv aceste tipuri de sancțiuni, fără a fi abilitate în acest sens.
O altă metodă de a percepe taxe nejustificate este întâlnită în cazul unei universități, care pentru abaterile de la regulamentul de cazare, impune ca măsură de sancționare majorarea lunară a tarifelor de cazare cu până la 600 lei.
Așadar, cu toate că în România, conform Constituției și Legii nr. 1/2011 a educației naționale, învățământul de stat este gratuit, în realitate, acesta nu este gratuit pentru niciun student – nici măcar pentru cei de la buget. Deși statul ar trebui să sprijine accesul unui număr cât mai mare de tineri în învățământul superior românesc, din nefericire, lipsa unei finanțări corespunzătoare a învățământului superior face ca din ce în ce mai mulți tineri să nu-și mai poată permite luxul parcurgerii unei facultăți.
Universitățile, din nevoia de a-și spori veniturile proprii pentru a compensa lipsa de fonduri de la bugetul de stat, profită de orice ocazie pentru a introduce sau a crește taxele aplicate studenților și sunt preocupate mai mult de activități în direcția atragerii de fonduri cu orice preț, în detrimentul dezvoltării activității de formare a studenților, fiind adesea mânate spre extrem, inclusiv spre depășirea cadrului legal și nemaifiind concentrate pe a spori calitatea actului educațional, a menținerii echității sau pe obținerea de rezultate care să aibă în centrul lor studentul sau dorințele și opiniile acestuia.
Analiza se încheie cu o serie de recomandări, adresate atât Guvernului României și Ministerului Educației și Cercetării, cât și instituțiilor de învățământ superior de stat, dintre care amintim:
- Tratarea educației cu responsabilitate și importanța cuvenită la alcătuirea Legii bugetului de stat.
- Adoptarea unei metodologii stabile de finanțare a universităților din România, care să ofere predictibilitate și să elimine incertitudinile care planează anual asupra calculelor proprii ale bugetelor anuale ale fiecărei instituții.
- Adoptarea, prin ordin de ministru, a prevederilor prin care senatele universitare să prezinte în metodologiile de admitere proprii, fundamentarea atât a cuantumului taxelor aprobate pentru înscrierea la concursurile de admitere, cât și a celor pentru eventualele taxe de înmatriculare.
- Sancționarea, prin sub-unitățile abilitate, a oricăror derapaje și abateri de la prevederile legislative în vigoare.
- Promovarea și implementarea unor investiții serioase în acest sector, cel puțin până la nivelul mediei europene, în vederea asigurării unui învățământ superior de calitate, care să fie echitabil și accesibil oricărui tânăr care dorește să obțină în final, un rezultat relevant pe piața muncii și în societate.
- Eliminarea taxelor care exced cadrul legal.
- Fundamentarea responsabilă și afișarea publică a notelor de fundamentare a taxelor de toate tipurile și categoriile, stabilite de Senatele universitare.
- Calcularea cuantumurilor raportat, în mod real, la costurile asociate operațiunilor și procedurilor necesare pentru efectuarea activităților taxate.
- Utilizarea prezentului studiu pentru a se observa neconcordanțele între aceleași taxe între diferite universități din țară și pentru a conștientiza lipsa de corelare a valorii taxelor cu costurile reale ale serviciilor pe care le oferă.
- Direcționarea excedentului realizat în urma încasării taxelor de admitere și înmatriculare în servicii și activități pentru studenți.
- Adoptarea unor măsuri de supraviețuire financiară care să nu mai împovăreze studenții la orice pas în decursul parcursului lor academic.
Analiza integrală asupra taxelor percepute de universități studenților poate fi consultată AICI.
Sinteza analizei asupra taxelor percepute de universități studenților poate fi consultată AICI.
Amendamentele ANOSR asupra proiectului Ordinului privind modificarea și completarea anexei la ordinul nr. 6.102/2016 pentru aprobarea Metodologiei-cadru privind organizarea admiterii în ciclurile de studii universitare de licență, de master şi de doctorat pot fi consultate AICI.
