Studenții și Revoluția română din decembrie 1989

0

An de an, în preajma sărbătorilor de Crăciun, românii comemorează evenimentele petrecute la sfârșitul anului 1989. Mai mult sau mai puțin, fiecare dintre noi își rezervă măcar câteva clipe pentru a rememora jertfa celor care au murit pentru ca țara noastră să beneficieze de un viitor mai bun. De fapt, să se poată bucura de un viitor.

Momentul decembrie 1989 a fost unic în istoria națiunii noastre. A fost un moment în care unitatea națională a încetat să mai fie o lozincă și a devenit un fapt, o realitate. O imagine îngrozitoare pentru conducerea Partidului Comunist din România, aflat de mai mulți ani într-un continuu proces de destructurare. Copleșiți de greutățile vieții cotidiene, românii parcurgeau un proces accelerat de dezumanizare, îndepărtându-se tot mai mult unul de altul.

Chiar dacă era pe buzele tuturor, îndemnul la schimbare nu era strigat de nimeni. Până în data de 16 decembrie 1989, la Timișoara. Grupul de curajoși, strânși în jurul locuinței pastorului reformat László Tökés, nu ar fi avut nicio șansă de izbândă fără o susținere din partea populației. Primii care au sesizat importanța momentului și au avut curajul de a confrunta direct autoritățile au fost în marea lor majoritate tineri. Studenți. Aceștia strigaseră doar în urmă cu o lună „Perestroika! Gorbaciov!”, în cadrul unei manifestări de bucurie generate de calificarea echipei naționale la Campionatul mondial de fotbal.

Nu e de mirare că principalele evenimente ale Revoluției din decembrie 1989 s-au petrecut în centre universitare importante: București și Timișoara. Studenții au reprezentat un factor important în toate orașele unde au fost prezenți într-un număr important. Chiar și în centrele universitare cu un număr mai mic de studenți, autoritățile au fost speriate de potențialul pericol pe care aceștia îl reprezintă, îndemnându-i pe aceștia să meargă în localitățile de reședință, scurtând astfel procesul educațional. Încă din timpul Congresului al XIV-lea al PCR, Securitatea organizase mai multe celule în căminele studențești, cu scopul de a supraveghea și tempera eventualele activități ale studenților care nu erau în „conformitate” cu politica partidului stat.

Vitalitatea dată revoltei de către studenți a fost simțită într-un mod vizibil. Aceștia au fost în față atunci când în fața Catedralei din Timișoara se trăgeau rafale de foc și cădeau printre primii morți ai Revoluției. Tot ei au fost cei care au gestionat problema gărzilor patriotice formate din muncitori proveniți din fabricile din Oltenia, aduși pentru a opri revoltele din Timișoara. Studenții au preluat o parte din acești oameni și i-au cazat la căminele studențești din oraș, convingându-i să treacă de partea revoluționarilor. De asemenea, în Complexul Studențesc din Timișoara câțiva studenți au devenit printre primii eroi martiri ai Revoluției, căzând sub gloanțele armatei.

În București, clădirea centrală a Universității a reprezentat în ultimul sfert de veac, un punct central al mișcărilor sociale din România. Și în timpul Revoluției studenții au fost printre cei care au fost în primele rânduri în timpul baricadei de la Intercontinental. Și în zilele următoare, studenții au continuat să fie o prezență constantă în rândul maselor, constituind o componentă importantă în rândul participanților la Revoluție.

Trebuie se remarcăm și sacrificiul studenților din cadrul instituțiilor de învățământ superior cu profil militar, care au fost printre primii care au fraternizat cu manifestanții, fiind, totodată, în prima linie și fiind forțați uneori să tragă în populația revoltată. În București și în Sibiu acești studenți s-au remarcat în mod deosebit. Să nu uităm nici de studenții care erau în timpul stagiului militar și care au fost puși în fața unor situații critice.

Conform datelor oficiale, 18 studenți, dar și 51 de elevi au murit în zilele Revoluției, plătind cu propria lor viață pentru o țară liberă. În urma lor au rămas familii cutremurate de durere, soții și iubite prea tinere pentru a deveni văduve, copii care nu și-au cunoscut niciodată tații și o mulțime de planuri năruite. Un sacrificiu suprem pe care suntem obligați să îl onorăm în fiecare moment al existenței noastre. Datorăm lor mare parte din modul nostru de viață de astăzi. Dar avem și obligații față de ei: să nu pierdem libertatea obținută prin jertfa lor și, mai ales, să aflăm ADEVĂRUL despre ceea ce s-a întâmplat în 1989! Nevoia de ADEVĂR persistă și după 26 de ani, și depinde de noi să îl cerem și să nu capitulăm până nu vom avea toate datele despre ceea ce este numită Revoluția română din 1989.

Un an mai târziu, studenții au fost, de asemenea, în prim planul unui alt fenomen social unic în istoria țării noastre: Piața Universității. Din păcate, de această dată a existat o fractură în societatea noastră, clipele de unitate risipindu-se rapid în primele luni de „tranziție”. Fără a se bucura de sprijinul majorității populației, protestul „golanilor” s-a stins treptat, fiind înăbușit cu o brutalitate ieșită din comun, demnă de comparat cu practici din veacurile întunecate ale omenirii, și care au deraiat România pentru câțiva ani de pe traseul proeuropean. Anii `90 au fost presărați de mai multe proteste studențești importante, care au avut punctul culminant în 1995, când un protest la nivel național al studenților a determinat modificarea Legii învățământului. Principiile acelor proteste constituie temelia ANOSR, din punct vedere spiritual.

De asemenea, încă de la înființarea formală, din anul 2000, ANOSR a fost artizanul mai multor proteste studențești (2002, 2003, 2005, 2007, 2009, 2011, 2013, 2015, 2016), generând numeroase schimbări în sistemul educațional românesc.

În prezent, spiritul Revoluției se manifestă uneori prin intermediul unor proteste care sunt inițiate în general de tineri. Fie că vorbim de mișcarea Uniți Salvăm, de campania 6 pentru educație, mișcările de tip occupy din universități sau de protestele generate de tragedia din clubul Colectiv, studenții continuă să manifeste, chiar dacă uneori mai temperat, același spirit revoluționar. Poate, dacă ne-am aminti mai des de înaintașii noștri, am reuși să ne mobilizăm mai repede, mai mulți…

Revoluția română din decembrie 1989 a reprezentat unul din puținele momente de unitate națională din istoria țării noastre. La un moment dat, toate categoriile socio-profesionale au fost în stradă, revendicându-și dreptul la libertate și militând pentru un stat democratic. Dar la început, printre cei mai temerari, studenții au reprezentat una dintre categoriile cele mai prezente în stradă în acel sfârșit de decembrie trist. Să nu uităm eforturile lor și să îi prețuim pentru lupta pe care au dus-o pentru o societate mai bună.

Share.

Leave A Reply