După 20 de ani…

0

 Știm, vă duce cu gândul la romanul lui Alexandre Dumas, Contele de Monte Cristo sau mai precis la continuarea După 20 de ani. Din păcate nu este vorba de așa ceva. Spunem din păcate pentru că acum 20 de ani începea ceea ce a rămas în istorie ca fiind Revoluția Romană.

Acum dacă a fost revoluție, revoltă populară, manipulare în masă, haideți să lăsăm tot istoria să decidă. Decembrie este considerată luna cadourilor și a sărbătorilor, pentru noi însă se pare că nu se putea să nu se amestece dulcele cu amarul.

În numele comemorării lui decembrie ’89 lumea invocă idealuri mărețe precum lupta pentru libertatea, pentru o viața mai bună și sigură, eliminarea terorii și a crimelor comunismului. Noi am dori să atragem atenția asupra faptului că decembrie lui 1989 a fost unul criminal și vărsat cu sânge.

S-au golit cartușe de gloanțe în mulțime, au plâns părinți prin spitale când își căutau copiii dispăruți, și-au smuls părul din cap mulți securiști și s-au aprins prea multe lumânări pe locurile unde s-a tras. De atunci și până acum foarte multă lume a încercat să-și asume revoluția. Și noi o facem prin acest articol dar ne cerem scuze și vrem să lăsăm revoluția celor care au trăit-o și în special celor care și-au încheiat viața odată cu ea.

Protestatarii, militarii care au întors armele la timp, cei care au fost împușcați aleatoriu pe străzi, cei care au ieșit pe geam din curiozitate și au fost uciși, cei care au plecat de pe platformele industriale și au răgușit pe străzi, cei care au decupat stema de pe steag și mulți alții care au trăit decembrie 1989 sunt deținătorii revoluției, noi suntem doar moștenitorii ei și pentru asta trebuie să fim recunoscători.

În încheiere am vrea să mai menționăm că acel decembrie a fost cel mai cald decembrie din ultimii 30 de ani. Erau vreo 20 de grade afară și poate ar trebui să ne gândim cum ar fii fost dacă era ger sau dacă dădea un îngheț în acel sfârșit de lună.

Poate că cei care au făcut revoluția să se întâmple au simțit că pe lângă armată și alți protestatari, mai e cineva cu ei, cineva care le poartă de grijă. Poate așa au ieșit pe străzi spre un viitor care părea în acelele momente cât se poate de nesigur.

Cinste lor!

Share.

Leave A Reply