Campania #Erasmus500 - pentru o finanțare cu adevărat europeană

În ultimele luni, am asistat la o întrerupere fără precedent a programelor de schimb de experiență și mobilități studențești [1]. Totuși, universitățile sunt liniștite știind că aceste provocări vor fi învinse în lunile următoare, în timp ce situația actuală ne oferă posibilitatea de a reflecta asupra modalităților de planificare și consolidare a cooperării transnaționale.

Programul comunitar Erasmus+ oferă un cadru prin care universitățile creează inițiative educaționale comune, promovează inovația în procesele de predare și învățare și desfășoară activități de schimb de experiență pentru studenți și personalul universitar. Acest program este un factor important în consolidarea Spațiului European al Învățământului Superior (SEÎS) și al Spațiului European al Educației (SEE), fiind în prezent extins pentru a sprijini formarea Alianțelor de Universități Europene. Aceste trei inițiative joacă un rol important în transformarea sistemului de învățământ superior european. Totuși, cea mai importantă componentă a programului Erasmus este și va fi întotdeauna reprezentată de oportunitățile de schimb de experiență oferite milioanelor de studenți. Mobilitatea studenților consolidează nu doar cooperarea interuniversitară, cât și acest proiect al Comisiei Europene în asamblu [2].

Dacă Erasmus este un catalizator important pentru crearea de cetățeni europeni implicați în viața societății, este esențial ca următorul program să implice un număr mai mare de participanți și să fie mai incluziv decât până în prezent. O perioadă îndelungată, obstacolele financiare s-au dovedit a fi cel mai mare factor de descurajare a participării în programele de mobilitate internațională [3]. De aceea, inițiatorii campaniei solicită o regândire a subvențiilor Erasmus, fiind astfel cuprinse într-un sistem mai simplu și care să includă o baza de referință universală de 500€/ lună, din următoarele motive:

Aproximativ jumătate dintre studenții europeni au un loc de muncă în timpul studiilor [4], iar cei care se bazează exclusiv pe acest venit pentru acoperirea cheltuielilor curente exclud automat participarea într-o mobilitate internațională de tip Erasmus, întrucât sprijinul financiar pe care l-ar primi ar fi prea redus. Astfel, o subvenție lunară de 500€ le-ar oferi acestora în mod realist o posibilitate de a compensa pierderea veniturilor generate de locul de muncă în eventualitatea participării la programul Erasmus, acest lucru ducând la posibilitatea participării unui număr mai mare de studenți.
Erasmus reprezintă o experiență esențială în dezvoltarea Europei, însă strategiile de alocare a resurselor acestui program dovedesc contrariul [5]. Un sistem simplificat de alocare a subvențiilor ar oferi oportunități de promovare mai bună a programului în rândul studenților și ar asigura transparența procesului pentru studenții proveniți din medii socio-economic dezavatajate [6].
În 2018, subvenția medie Erasmus era de 336€/ lună [7], ceea ce este insuficient pentru a acoperi chiar și numai costurile de cazare în multe orașe europene [8]. Astfel o subvenție de 500€/ lună ar oferi tuturor studenților Erasmus o gamă mai variată de opțiuni în alegerea unei destinații de mobilitate pe care și-o pot permite.
În sistemul actual, o sumă semnificativă din categoria subvențiilor nu poate fi alocată în fiecare an. Prin stabilirea unei baze minime de referință pentru subvenții, cu opțiunea de suplimentare, ar putea fi posibilă realocarea acestor fonduri rămase în vederea oferirii de sprijin celor care au nevoie.

Această propunere de simplificare a sistemului de alocare a subvențiilor se aliniază Pilonului European al Drepturilor Sociale [9] și se bazează pe experimentele de succes efectuate de DAAD [10] în 2018 și 2019. Astfel, prin simplificarea modalității de gestionare a subvențiilor Erasmus, se pot reduce activitățile administrative și costurile [11] generate de acestea, alocând astfel o parte mai mare a bugetului programului beneficiarilor direcți: studenții. Potrivit calculelor efectuate de inițiatorii campaniei, o subvenție de 500€/ lună ar fi perfect justificată și în acord cu următorul cadru de finanțare multianuală al Uniunii Europene.

Un program Erasmus mai simplu și mai incluziv ar putea duce, de asemenea, și la reducerea amprentei de carbon generate de schimbul de experiență și activități de cooperare, dacă studenții Erasmus ar putea să beneficieze de reducerea tarifelor pentru transportul feroviar, respectiv alte mijloace de transport sustenabile, în vederea deplasării între țara de proveniență și țara gazdă. Acest lucru ar asigura faptul că schimbul lor academic de experiență este, de asemenea, și o calătorie de descoperire a istoriei și culturii Europei.

Așadar, solicităm instituțiilor europene implicate în programul Erasmus+ și statelor membre ale Uniunii Europene să ia în considerare și să adopte aceste propuneri.

https://esn.org/covidimpact-report
Raportul de impact al programului Erasmus+, Comisia Europeană, 2018, https://eur-lex.europa.eu /legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52018DC0050&from=FR
https://www.esu-online.org/wp-content/uploads/2019/02/BWSE-2018_web_Pages.pdf
Condițiile economice și sociale ale studenților din Europa, EUROSTUDENT, 2016-2018, https://www.eurostudent.eu/download_files/documents/EUROSTUDENT_VI_Synopsis_of_Indicators.pdf
Granturile de mobilitate variază în funcție de tipul mobilității și de țara de proveniență, acestea fiind împărțite în 3 mari categorii. Astfel, apare nu doar un dezechilibru în gruparea țărilor (spre exemplu, Grupa 2, în care se încadrează aproximativ 70% dintre studenții care pleacă în mobilitate, cuprinde țări cu caracteristici economice total diferite, cum ar fi Olanda și Grecia), cât și dovada faptului că resursele financiare sunt alocate în mod ineficient (spre exemplu, un student din Germania care pleacă într-o mobilitate în Portugalia beneficiază de o subvenție lunară mai mare decât unul din Portugalia care se află în mobilitate în Germania). Această strategie de alocare a fondurilor Erasmus se aplică inclusiv studenților proveniți din medii socio-economic dezavantajate, fapt care evidențiază și mai mult imposibilitatea asigurării echității sociale prin acest program.
https://ris.utwente.nl/ws/portalfiles/portal/6071147/thesis_Vossensteyn.pdf
Raportul anual Erasmus+, Comisia Europeană, 2018, https://op.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/7985705e-41b7-11ea-9099-01aa75ed71a1/language-en
https://houserasmus.eu/sites/default/files/HE%2B_Final_Research_Report.pdf
https://ec.europa.eu/commission/priorities/deeper-and-fairer-economic-and-monetary-union/euro pean-pillar-social-rights/european-pillar-social-rights-20-principles_en
Conform experimentului DAAD (programul german de schimb de experiență interuniversitară), semestrele, respectiv trimestrele ar fi abordate utilizând un cost unitar de bază, simplificând astfel procesele de plată, raportare și auditare pentru mobilitățile de studii.
O analiză a bugetului programului Erasmus pentru anul 2018 arată că un student beneficiază în medie de o subvenție totală între 1.818€ (pentru mobilitățile de studiu) și 2.209€ (pentru mobilitățile de plasament). Aceste sume sunt suficiente pentru a acoperi o perioadă de 3,6 până la 4,4 luni de mobilitate cu o subvenție de 500€/ lună, în contextul în care durata medie actuală a unei mobilități este de 5,1 luni, însă se preconizează o scădere pentru următorul program, odată cu introducerea mobilităților scurte și mixte.